3 Noiembrie!
Ziua Sfântului Hubertus era cea care deschidea sezonul vânătorilor la ,,vânatul negru”, în deplină armonie cu toate cerințele cutumelor străvechi!
Sezonul rece tocmai își începea ciclul, lumina zilei scădea, pădurea era dezvelita de vesmantul frunzelor, vizibilitatea și deplasările in revier erau mai facile, iar pless hornul vestea din nou izbandele vrednicilor vânători!
Paleta preparativele avea decența ei, actul vânătorii se desfășura cu multă măiestrie și responsabilitate…, ținuta vânătorilor era una superioară …totul era o artă!
Goanele tumultoase puneau la crâncene încercări si oameni si animale! Iar iscusinta vânătorului era o cerință de prim ordin! Rezistenta fizică, îndemânarea, răbdarea ,…toate concurau cu simțurile sălbăticiunilor căutate.
Apoi, dupa rapunerea si dobândirea prazii se teseau legendele! Solemnitatea momentelor finale au fost zugrăvite prin sensibilitatea penelului și condeiului artiștilor, fie pe pânze, fie în file de carte! Etica vânătorească, motivele si credințele specifice, culturile si culturile au început odată cu sentimentele de respect nutrite pentru vietatile pământului!
Porunca de de capatai a vânătorului era : ,,cine nu este ocrotitor, NU este vânător!”(,,kein heger, kein jager”)!
Din păcate, acum, în secolul pe care-l parcurgem, … sine nobilitas…vânătoarea de altădată nu mai e…
Incet, încet s-a destrămat toată spiritualitatea ei!
Esența ei s-a trasfigurat ireversibil sub impactul pseudocivilizatiei moderne!
Iar amintirile se vor topi și ele in vâltoarea timpului…
Waidmannsheil!
R. V. M.
