Selecția la femelele de căprior

S-au scris multe articole despre acest subiect destul de controversat și discutat de către întreaga lumea vânătorească, contestat de unii dar susținut de alții, selecția femelelor de căprior, subiect sensibil care a născut de-a lungul timpului numeroase polemici între împătimiții Dianei.

Extragerea selectiva a căprioarelor este una din cele mai grele și complicate segmente ale extragerii cu arma de vânătoare și asta nu datorită dificultății specifice sau tirului, ci datorită, pe de-o parte, factorului emoțional, iar mai apoi, pentru că spre deosebire de masculi, unde avem mai multe criterii de apreciere a vârstei, la femele lucrurile nu sunt atat de simple. De aceea necesită din partea celui care o execută multă experiență și vaste cunoștințe practice, însă cu toate acestea, selecția căprioarelor este o actiune indispensabilă, care trebuie întreprinsă într-un teren de vânătoare pentru ridicarea calitații trofeelor, cu toate că nu dă bine in ochii unora, nu are nimic „bărbătesc” și nu este o vânătoare care aduce trofee.

De ce este necesară vânarea femelelor pe lângă cea a masculilor?

Căpriorul este o specie de vânat la care proporția între sexe este obligatoriu să fie păstrată la o valoare de 1:1 sau cel mult 1: 1,5. În niciun caz nu e admis ca numărul femelelor să fie mult superior față de cel al masculilor (de exemplu 1:2), dar nici ca cel al masculilor să depășească cel al femelelor.

În condițiile în care raportul între sexe ar fi în favoarea femelelor, acest lucru ar compromite procesul de reproducere în sensul că, în astfel de condiții, când dispare concurența între pretendenți, ar lua parte la reproducere și masculii tineri, aspect care are efect negativ asupra calității urmașilor.

Doctorul Horia Almășan preciza in monografia „Căpriorul” apărută in anul 1967:

  „Una dintre cauzele scăderii calității trofeelor de căprior, in unele terenuri este tocmai disproportia mare dintre sexe in favoarea femelelor”.

Dacă, de asemenea, căpriorii ar fi mai numeroși decat femelele, iarași ar dăuna procesului de reproducere, deoarece căpriorii supranumerari se vor lupa între ei pentru posesia femelelor în călduri, lucru ce poate duce la accidentarea țapilor dar și la epuizarea fizică a acestora, ceea ce generează iarași, implicit, apariția de iezi slabi din punct de vedere calitativ, iezi care nu vor da niciodată trofee de calitate.

Am fost martor direct la o scenă în care doi căpriori buni se luptau pentru o femelă în călduri, aflată in apropiere, pe când un alt căprior mult mai slab a profitat de lupta celor doi și a montat căprioara.

Un teren bun de căprior, niciodată nu va fi terenul cu numar mare de exemplare, ci acel teren unde există efective echilibrate numeric, teren care va da cele mai multe trofee medaliabile. Cum obținerea trofeelor medaliabile ține de cultura efectivă a vânatului, aceasta insemnând totul, începând de la o evaluare corectă a efectivelor, păstrarea unui efectiv optim si a raportului corect între sexe, efectuarea unei selecții artificiale riguroase atât la masculi cât și la femele, precum și monitorizarea și protejarea țapilor buni, de viitor, în așa fel, încât să fie scoși din teren la vârsta la care trofeul a ajuns la dezvoltarea sa maximă. Spun asta din proprie experiență, în condițiile în care an de an extragem din terenurile gestionate de noi trofee demne de luat in seamă, a caror gramaj este edificator: 760 gr, 740 gr, 630 gr, 580 gr, 560 gr., și asa mai departe. Vânarea unor astfel de trofee nu se datorează întâmplării, ci a unei gestionari profesioniste și durabile a populațiilor de căpriori.

De aceea este foarte important ca repartizarea cotei de impușcare să fie 50% capriori și 50% femele.

Dacă in cadrul planului de împușcare al țapilor trebuie să primeze în proporție de 70-75 % tineretul și țapii de vârstă mijlocie sau cei bătrani, în vizibil regres, iar diferența de 25-30% trebuie să fie formată din căpriorii ajunși la apogeu, la femele este invers, 55-60% din cifra de extras trebuie să o constituie femelele bătrane iar diferența să fie reprezentată de animale accidentate, bolnave și tineret.

Cine ar trebui să efectueze selecția femelelor de căprior?

Datorită faptului că așa cum am arătat mai sus, selecția căprioarelor este o sarcină extrem de dificilă și impune din partea celui care o practică, multa experiență de teren, ideal ar fi, și totodată legal, ca această cerință cinegetică să fie făcută fie de către personalul de specialitate al gestionarului, în cadrul atribuțiilor de serviciu, fie de către vânători, însoțiți obligatoriu de paznicul de vânătoare (sau alta persoană de specialitate din cadrul gestionarului), datorită considerentului că, măcar teoretic, el ar fi cel care ar trebui să știe cel mai bine efectivul din teren, el fiind considerat „specialistul nr.1” pe lângă faptul că este și gestionarul fondului cinegetic.

În Regulamentul de Practicare a Vânătorii Nr. 353/2008 la art.32 prevede ca:

„Pentru corecta identificare a exemplarelor de selecţie, este obligatoriu ca, la orice acţiune de vânătoare organizată în acest scop cu vânători, aceştia să fie însoţiţi de o persoană de specialitate angajată şi împuternicită de gestionar şi să tragă numai asupra vânatului indicat de acesta.”

Un articol scris de col.Erwin Schnell (inspector de vânătoare la vremea aceea ) în nr.5/1938 al revistei „Carpații” care aborda exact această temă, susținea următoarele:

„Împușcarea de selecție a căprioarelor nu e îngăduit să se lase în seama tuturor vanătorilor, ca aceștia să aibe ocazia să-și încerce armele. Aceasta indatorire gingașe trebuie lăsată în grija maestrului de vânătoare și a unui foarte restrâns număr de vânători pricepuți. Nu e recomandabil nici să se lase grija selecționării în seama personalului, deoarece in foarte multe cazuri aceasta ar duce la abuzuri”.

Cum alegem corect si care exemplare ar trebui scoase din teren?

În primul rând, la o selecție grosieră se vânează căprioarele cu răni vizibile, cu semne evidente de boală (păr zburlit, tren posterior murdărit de fecale diareice, care tușesc, au capul umflat, prezintă depilări pe corp, fără să fie năpârlite la timp, cu semne de hipodermoză observabilă, cu fracturi la membre), căprioarele cele mai mici la corp din cârdul de iernare. Când intrăm in detalii, la o selecție de finețe, se va încerca împușcarea femelelor bătrane și sterpe, care se recunosc de către ochiul format al specialistului sau al vânătorului cu experiență.

Care este perioada optimă a efectuării selecției la căprioare?

Deși legal, perioada de vânătoare a căprioarelor este largă, fiind cuprinsă între 01.09-15.02, practic și etic ea este mult mai scurtă, dacă ținem cont de vreme și de începerea dezvoltării embrionului .

De ce ne raportăm la aceste repere?

O dată din raționamente practice, deoarece trebuie legată vânarea căprioarelor de evoluția condițiilor atmosferice și evolutia lor. Înghețul și căderea zăpezii sunt fenomene meteorologice care duc la formarea cârdurilor de iernare, lucru care facilitează alegerea exemplarelor ce trebuie scoase din teren, deoarece, având posibilitatea să comparăm membri populatiei între ei, ne va fi mult mai ușor in alegerea femelei care trebuie extrasă. Evident că ajutorul unui binoclu bun nu este de neglijat. Observații riguroase, apoi responsabilitatea unei alegeri care culminează cu focul de armă.

Al doilea reper este din sfera considerentelor etice, iar acesta ne dictează să nu vânăm căprioarele după ce dezvoltarea embrionară începe să se accentueze. Stim cu toții că, dezvoltarea embrionului la femelele de căprior are o fază de latență din momentul fecundării si formării lui (iulie-august) și până la sfârșitul lunii ianuarie, când embrionul începe să se dezvolte puternic. Așadar, se impune atât din considerente practice cât și etice, ca perioada vânării căprioarelor să fie cuprinsă între 30.11 data când cârdurile de iernare sunt formate și putem să alegem mai ușor o femelă care să fie vânată și 30.01 când embrionul aflat în uterul matern începe să se dezvolte puternic.

Cam asta ar fi pe scurt o mică recapitulare referitor la selecția căprioarelor, cum am sustinut și mai sus, o sarcină deosebit de grea și delicată, care, mai mult ca orice actiune de selectie implică o mare destoinicie și mult profesionalism din partea celui care o practică și nu în ultimul rând un subiect care va creea permanent polemici în rândul „țiitorilor de vânat”.